Latest Publications
antrenamente
Am fost pana acum de 3 ori la aikido si am hotarat ca imi place, deci voi continua. Intentionez sa ajung de 2-3 ori pe saptamana la aikido. Cu tot cu incalzire, discutii, exercitii, dureaza 2 ore sedinta.
Acum stau si pun tara la cale sa reincep antrenamentul la sala (fiare, fitness, bodybuilding, cum vrei sa-i zici). Avand in vedere timpul limitat, ma gandesc la o sedinta pe saptamana, circuit. O sa coc un antrenament dupa ce ma mai uit si pe getfit sa vad cum mai abordeaza oamenii internetului circuitele si-l voi pune ca si comentariu la postul asta.
Alergatul e pus pe suspend pana in primavara pentru ca din comoditate si gat sensibil, ma fofilez sa ies sa alerg in parc
prima lectie de aikido
Ieri m-am apucat de AIKIDO.

Ma tot batea gandul la arte martiale de cateva luni, dar nu mi-am facut curaj/chef sa ma apuc. Initial ma gandeam la BJJ, am vorbit cu un fost coleg de liceu care practica, dar pana la urma am lasat-o in aer.
Sambata l-am auzit pe un tip, fata de care am avut o reactie spontana de respect, spunand ca face Aikido. Venind de la el, m-am gandit ca trebuie sa fie ceva cu Aikido asta. Duminica am googlit putin, m-a incantat ideea, iar apoi am inceput sa caut Dojo-uri la mine in zona. Intamplarea face ca la cel mai apropiat Dojo de mine, Aikido-Life, sa fie si un Sensei extraordinar.
Dupa ce s-a terminat antrenamentul kinderilor, asteptam sa stau de vorba cu Sensei sa ii zic ca vreau si eu d-aia. A aparut un kinder insotit de maica-sa, sa plateasca abonamentul lunar. S-a uitat Sensei asa cu o privire dubioasa la el si i-a zis ca el e un copil foarte bun, dar nu e atent. Si ca el trebuie sa se lupte, nu sa se joace. Sa fie mai atent. Din discutie in discutie, kinderul (de vreo 8-9 ani) i-a zis ca face meditatii. Sensei a inceput sa ii explice ca nu este bine, ca asta inseamna ca el nu este serios si nu este atent la clasa. Un intelept studiaza singur, nu are nevoie sa faca meditatii.
Am ramas masca la discutia asta. Multi nu suntem in stare sa tratam asa un adult, daramite un copil. Din cate am inteles de la un nene de-acolo, Sensei le cere copiilor din cand in cand si carnetele de note de la scoala si uneori le spune sa nu mai vina cateva sedinte pana nu isi indreapta notele
Prima intrebare pe care mi-a pus-o Sensei a fost de ce vreau sa fac Aikido. Mi-a explicat ce inseamna Aikido, a dat-o putin pe filosofie, iar apoi mi-a spus ca trebuie sa stiu de la inceput ca ce se invata la ei este diferit fata de Aikido clasic, in sensul ca se insista pe principii si nu pe procedee, urmarindu-se ca fiecare dupa ce isi insuseste principiile sa isi dezvolte propriile tehnici.
Dupa ce am facut incalzirea, m-a pus sa fac niste rostogoliri inainte si inapoi (nu rostogoliri normale ca la scoala, ci pe umar, fara sa implici ceafa), care ulterior ma vor ajuta sa invat sa cad. Apoi m-a pus sa misc centrul de greutate de pe un picior pe altul si sa ma deplasez dintr-o parte in alte, dupa care m-a invatat sa tin garda, iar apoi m-a pus sa lovesc de nebuna in aer in fata oglinzii
A fost tare la un moment dat cand m-a pus sa exersez miscarea in cerc, pastrand ca axa linia umar-sold-picior. Ma-ntreaba:
- Unde-i centrul universului?
- Nu stiu (dupa ce am stat putin cu capul in pamant si am ridicat o privire de copil prost si rusinat).
- Pai minus infinit, plus infinit?
- Zero? (razand ca si cum am spus o tampenie).
- E unde vrei tu.
Si apoi mi-a zis ca poate fi chiar in punctul ala unde am eu piciorul si ma invart in jurul lui.
Apoi a chemat-o pe o tipa (singura care era in sala) si a pus-o sa ma atace, iar eu trebuia sa ma feresc de ea. Initial folosind doar picioarele, iar apoi folosind si mainile. Tipa avea centura albastra si a fost foarte draguta cu mine, mi-a explicat ce gresesc si cum e bine sa fac.
Spre sfarsit ne-a pus sa ne asezam pe jos ca sarmalele si sa ne rostogolim. Apoi Ne-am lipit unii de altii, si din capat venea cate unu si se rostogolea peste noi. Dup-aia ne-am pus toti capra lipiti unii de altii si din capat venea unu cate unu de-a busilea peste noi.
La sfarsit ne-am pus toti in pozitia aia dubioasa de ma dor picioarele
si am facut un fel de ritual de salut, m-a prezentat ca sunt Anca si sunt nooba, si-am plecat acasa.
Sensei a insistat ca trebuie sa urmaresti sa depui minimum de efort pentru maximum de eficienta.
The influence of dietary patterns on acne vulgaris in Koreans.
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20822969
The association between acne and food has been evaluated with inconsistent results. We enrolled 783 patients with acne and 502 control subjects. For the patients with acne, blood tests for insulin, insulin-like growth factor-1 (IGF-1), insulin-like growth factor binding protein-3 (IGFBP-3), post prandial 2 hours blood glucose (PP2), and dehydroepiandrosterone sulphate (DHEAS) were performed. The acne patients were divided into an “aggravated by food” group (AF) and a “not aggravated by food” group (NAF). All participants were asked to fill out a questionnaire. The frequency of vegetables (yellow, green leafy, cruciferous) (P = .001) and fish (white flesh and green fish, blue tuna) ((P = .03) intake was significantly higher in the control group than in the acne group. Intake of instant noodles (P = .01), junk food (P = .002), carbonated drinks (P = .005), snacks (P = .001), processed cheeses (P = .04), pork (braised) (P = .02), pork (roast) (P < .001), chicken (fried) (P = .001), chicken (stewed) (P = .001), nuts (P = .002) and seaweed (P = .003) were significantly higher in the acne patients than in the controls. Intake of roast pork (P = .02), fried chicken (P < .02), and nuts (P = .03) was significantly higher in the AF than NAF. In addition, the regularity of inter-meal intervals (P < .001) and breakfast intake (P < .001) were significantly lower in the acne patients. IGF-1 and IGFBP-3 showed sexual differences. This study also showed that a high glycemic load diet, dairy food intake, high fat diet, and iodine in Korean foods appear to play a role in acne exacerbation. In addition, irregular dietary patterns were found to aggravate acne.
pms
Vina naturii, nu a femeii

THE SEX HORMONESTHE HORMONES -They determine our gender and are essentially responsible for our sense of well being
PROGRESTERONE
ANDROGENS
ESTROGEN
ESTROGEN & PROGESTERONE
-Estrogen impacts – serotonin levels = sense of well-being: Melatonin = sleep patterns
-Estrogen impact memory
-Estrogen interacts with endorphins in the brain
-Progesterone is associated with memory, hunger, sex drive and anger
Changing levels of these hormones
-Brings up old memories, accompanied by strong emotions such as anger
-Hormonal shifts may facilitate the remembering and clearing of old, unfinished business
What are some of the symptoms of PMS?
-Extreme moodiness
-Depression and/or anxiety
-Weight gain – bloating
-Abdominal cramps
-Irritability
-Rage
-Fatigue
-Aches and pains
-Memory and concentration problems
-The list can go on and on
kfc – ultimul bastion
A fost odata ca niciodata, o fetita mica, frumoasa, rotunda si energica, care se hranea cu fructe si alte buruieni crude. Alimentatia cruda devenise deja ceva firesc, fara sa se simta deprivata de anumite alimente.
Usor usor, chiar daca aparent fetita si-a continuat viata sociala si a convietuit cu persoane care nu au aderat la acelasi stil de viata, ea s-a izolvat interior.
Apropiindu-se sfarsitul perioadei de concedii, fetita s-a hotarat sa isi ia concediu, sa stea acasa sa faca NIMIC si sa vada ce e pe la facultate. Facultatea trebuia s-o termine de anul trecut, dar pentru ca a lucrat in timpul facultatii, nu a putut tine pasul si a ramas cu 4 examene restante.
Fetita a aflat ca daca nu ia examenele va fi exmatriculata, iar apoi va trebui sa plateasca 40+ meleoane si va fi reinmatriculata in anul 4. Dar ea a facut facultatea 5 ani, fiind ultima generatie. Acum va trebui sa scoata si cascaval si sa se resemneze ca un an a fost pierdut. Un an in care a trebuie sa meara in paralele cu serviciul full-time si politehnica.
In aceeasi perioada, fetita a inceput discutiile pentru un nou loc de munca, care implica proiecte pe perioade de cateva luni in afara tarii. In plus, lunar ar fi putut pune de-o parte cel putin 1000 eur, in condiitile in care acum traieste de pe o luna pe alta, fiind incapabila sa stranga bani.
Apoi au aparut dilemele: ce sa faca fetita cu facultatea? ce sa faca fetita cu actualul loc de munca unde a promis ca sta cel putin 2-3 ani si nu a trecut decat un an jumate? ce sa faca fetita cu proiectul erp in care s-a implicat?
Cu atatea ganduri pe cap, fetita a inceput sa se simta singura, ca nu are cine sa o sustina si sa o inteleaga. Avand o veche poveste cu mancatul pe sistem nervos, a inceput sa baloteze.
Mai intai, a fost sarea.
Apoi otetul.
Apoi au fost cartofii copti.
Apoi supa crema de legume.
Apoi mamaliga cu branza si smantana.
In tot acest timp o bantuia gandul KFC-ului. Si pe langa faptul ca trebuia sa se gandeasca la ce are de facut, trebuia sa isi infraneze si pornirile animalice. Si, mai ales, gandul la ipocrizie.
A vrut fetita sa se duca la KFC, dar se gandea ca e evil. Nu mai mancase de peste un an. Pana cand, intr-o zi, in timp ce manca cu colegii de serviciu o salata la Spring time, a zis hotarata “frate, hai la kfc, ca nu mai pot, sa moara ma-sa”.
Ajunsa la kfc cu cei 4 colegi de serviciu, si-a comandat un meniu de 5 cripsy strips, cu sos de maioneze cu usturoi. Colegii s-au asezat la masa si o asteptau pregatiti sa faca poze. Ei nu mancau. Fetita s-a asezat la masa si a inceput sa ia o bucata de crispy si sa o inmoaie generos in sosul de ustoroi. Apoi a infulecat. Apoi a stins cu niste pepsi. Primele inghitituri au fost divine, era ea in mijlocul universului. Colegii de serviciu care au aflat ulterior au spus ca prin asta fetita le-a demonstrat ca e om.
Din punct de vedere fizic, experienta nu a fost asa grea pentru organism cum se astepta. La stomac au fost doar mici crampe. O senzatie usoara de greata, si senzatie de somnolenta la o ora dupa.
Cateva zile a mancat si cate o masa gatita usoara, dar s-a intors la alimentatia cruda. Si asta pentru ca se simtea prea obosita sa poata face miscare, anxioasa si stresata, iar cand s-a dus sa alerge avea crampe peste tot.
Eco Village
Un noi link la blogroll!
http://www.terrana-ecovillage.ro
Terrana se doreste a fi o comunitate de oameni cu interese ne-conventionale, cu o minte ascutita si o cultura cat mai vasta,
* suficienti de “copii” (deschisi) incit sa invete permanent, fara sa li se para asta o rusine ci din contra, un motiv de mindrie;
* suficienti de “maturi” incit sa-si fi construit o scara de valori care depaseste paradigma “oficiala” privind viata in toate aspectele ei
* suficient de curajosi incit sa creada ca pot sa-si redefineasca lumea (interioara, cit si exterioara) pe baza unor criterii proprii si suficient de fermi incit s-o faca.
“Terranul” ideal este vegetarian convins, cult, autodidact, curios, ii place sa invete (si deci si sa citeasca) si sa se reinventeze permanent, spiritual dar nu religios, tehnico-stiintific orientat, anti-sistem, inventiv, capabil, competent, nu se supune autoritatii, se iubeste si e mindru de el, in consecinta e sincer – in primul rind cu el insusi, ceea ce-i permite sa vada si sa afirme adevaruri pe care majoritatea prefera sa le ignore pentru ca-i deranjeaza. Ideal, intelege macar limba engleza.
Ce vrem
Sa gasim un loc cat mai izolat, curat, “indepartat de civilizatie” in care sa ne retragem din sistemul politico-socio-economic actual:
# sa-l amenajam in perfecta armonie cu natura
# sa interactionam respectand cateva principii simple de viata – fara reguli, fara constrangeri, fara planificari, fara ierarhii, doar prin intelegere si in deplina libertate.
DECI VREM:
Sa ne proiectam si sa ne construim noi insine locuintele care sa ne reprezinte, din materiale naturale (pamant, piatra, lemn provenit de la copaci uscati)
Sa folosim energii alternative, libere de taxe
Sa utilizam permacultura pentru producerea hranei
Sa cream in final o comunitate complet independenta de societate, capabila sa se autosustina
CODUL BUNELOR MANIERE in micul nostru univers:
Sa comunicam intotdeauna cu sinceritate
Sa ne hranim cu produse vegetale, predominant crude
Sa respectam libertatea personala si orice forma de viata
Sa actionam cu iubire, intelegere si compasiune
Sa contribuim la dezvoltarea comunitatii, la intelegerea si raspandirea unui stil de viata natural
spiritualitate
Datorita educatiei, cartilor citite, sau ale unor evenimente petrecute, oamenii devin inclinati catre spiritualitate, catre filosofie, catre introspectie.
La mine s-a declansat de la mancare.
Daca vreau sa ma exprim poetic, pot spune ca mi-am regasit sufletul in cosuri si in slana.
Din cauza (sau datorita?) cosurilor si a faptului ca orice as face slana ramane lipita de mine, am descoperit dezechilibrul hormonal. Initial tratat cu ignoranta si pasarea responsabilitatii catre medici, mi-a luat 2-3 ani sa realizez ca trebuie sa fac mai mult.
Asa ca am ajuns la tatonarea raw vegan, adica sa mananc numai alimente crude (mai degraba preponderent, pentru ca dupa o perioada de extremism, uneori mai bag si cate o chestie fiarta).
Incet incet am inceput sa ridic capul din pamant si sa inteleg dependeta mea si a celor din jur de multe obiecte/actiuni inutile, anumite tipare de manipulare, tendinte de reprimare, lipsa de responsabilitate si altele care nu fac obiectul acestui text. Si-asa mi-am indreptat curiozitatea nativa catre alte aspecte ale existentei ancootziene.
Faptul ca incet incet aproape toate valorile pe care le aveam inainte s-au dovedit a fi false, e un efect secundar. La fel si salbaticia si sictirul uneori fata de ceea ce multi ani am considerat fericire.
andrei graieste
un clasic in viata:
din pacate, in lumea in care traim, persoanele asa-zis “apropiate” sint de fapt PRINCIPALUL OBSTACOL pe care trebuie sa-l trecem, de fiecare data cind incercam sa ne “redefinim” sau sa facem ceva cu fiinta noastra, ce iese din tiparele lor mentale. asta nu trebuie sa ne mire, pentru ca dpdv subconstient (ei nu sint constienti de asta), atitudinea noastra reprezinta UN PERICOL pentru intreg esafodajul de justificari pe care se bazeaza ei atunci cind se complac in starea lor obisnuita. o persoana care reuseste sa iasa din turma reprezinta un pericol pentru echilibrul (precar) mental al oricarui individ care _se vrea_ in turma.