spiritualitate
Datorita educatiei, cartilor citite, sau ale unor evenimente petrecute, oamenii devin inclinati catre spiritualitate, catre filosofie, catre introspectie.
La mine s-a declansat de la mancare.
Daca vreau sa ma exprim poetic, pot spune ca mi-am regasit sufletul in cosuri si in slana.
Din cauza (sau datorita?) cosurilor si a faptului ca orice as face slana ramane lipita de mine, am descoperit dezechilibrul hormonal. Initial tratat cu ignoranta si pasarea responsabilitatii catre medici, mi-a luat 2-3 ani sa realizez ca trebuie sa fac mai mult.
Asa ca am ajuns la tatonarea raw vegan, adica sa mananc numai alimente crude (mai degraba preponderent, pentru ca dupa o perioada de extremism, uneori mai bag si cate o chestie fiarta).
Incet incet am inceput sa ridic capul din pamant si sa inteleg dependeta mea si a celor din jur de multe obiecte/actiuni inutile, anumite tipare de manipulare, tendinte de reprimare, lipsa de responsabilitate si altele care nu fac obiectul acestui text. Si-asa mi-am indreptat curiozitatea nativa catre alte aspecte ale existentei ancootziene.
Faptul ca incet incet aproape toate valorile pe care le aveam inainte s-au dovedit a fi false, e un efect secundar. La fel si salbaticia si sictirul uneori fata de ceea ce multi ani am considerat fericire.
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.
Exista o anumita interpretare spirituala cum ca noi avem o vibratie si ceea ce facem ne ridica sau coboara vibratia.
Hrana vegetala ne-o ridica, anumita muzica ne-o ridica, anumite carti, cuvinte, ganduri. Cand ai o anume vibratie incepi si rezonezi cu anumite aspecte similare de unde vine schimbarea de optica si de gusturi.
Nu stiu cat e de adevarat dar pare plauzibil, cel putin empiric.